Fotograful

Ce vede fără să vadă?

Ce aude, neauzind?

Ce miroase fără miros,

Atinge fără atingere,

Gustă fără gust?

Cine împletește simțurile

Într-un tot ce nu e tot?

Mintea.

Și-ai crede că lumea asta—

Văzută sau nevăzută—

E totul.

Mintea noastră, o colivie

Cu bare din iluzii proprii.

Ceea ce prin simțuri dobândim

Nicidecum nu stăpânim.

Cunoașterea alunecă,

Experiențele se scurg printre degete,

Ne alterează conștiința—

În bine sau în rău.

Fără igiena gândului

Ducem în pământ

Umbre false peste lucruri simple.

Dar cu discernământ—

Filtrând, șlefuind, contemplând—

Ca un fotograf ce șterge praful de pe lentilă,

Vindecăm imaginea.

Maya și Platon,

Frați de umbre și lumină,

Zidesc o punte

Între vis și trezie.