Poezie sau aberație la temă

Ce urmează să scriu aici poate suna oricum. Pentru mine e ca o poezie. Și nu susțin câtuși de puțin că e întocmai după cum urmează.

Lumea este construită din material și imaterial, sau altfel spus materie și spirit. Materia și spiritul îmbinate formează viața.

Cred că în mintea ta deja se află o grămadă de lucruri materiale pe care poți să le numești. Scaun, birou, laptop, etc. Dar ce este un lucru imaterial? O idee, un gând, un vis, o aspirație, o emoție etc. Poate cel mai imaterial lucru pe care îl resimțim este durerea sau suferința, și poate e cel mai adevărat. Dar există ceva și mai adevărat, dragostea. Conștiința, sufletul, mintea sunt imateriale.

Scopul omului, cumva ar fi, consider eu, să sprititualizeze materia. Iar aici vine o luptă. Prin artă, știință sau alte cuceriri mărețe ale omului. Materia nu se lasă spiritualizată ușor. Uneori se “răzvrătește”. Există această lume invizibilă a ideilor care organizează lumea materială. Există ruta de la abstract la concret și invers.

O inovație ar fi, să înțelegem că lumea informaticii se ocupă doar de idei și ar putea organiza lumea vizibilă într-un mod miraculos. Dar despre asta am tot discutat, poate în alt articol voi mai dezbate mai pe larg această idee.

Oamenilor le-a fost explicat în metafore și parabole, ceea ce ei la vremea respectivă nu puteau să înțeleagă. Ce este scris acolo în cărțile sfinte sunt hiper-realități. Georges Lemaitre este cel care a creat modelul Big Bang și a fost preot.

Omenirea a crescut și își pune sub semnul întrebării miturile sub care s-a dezvoltat. În occident creșterea a fost mai masivă.

Dar cum încape lumea imaterială în modelul Big Bang?

Lumea imaterială nu poate fi testată prin metoda științifică, și aici omul a uitat, sau poate a căzut într-un cerc vicios al neînțelegerii.

Mă frapează Big Bangul lui Blaga. La început, zice-se, a fost imaterialul, Cuvântul.

„Nimicul zăcea-n agonie, cînd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul: "Să fie lumină!"

O mare și-un vifor nebun de lumină făcutu-s-a-n clipă : o sete era de păcate, de doruri, de-avînturi, de patimi, o sete de lume și de soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea lumină de-atunci-cine știe?”

Hehe, dar unde a pierit oare acea lumină? În radiația cosmică de fond, am vorbit într-un articol precedent. Budismul este disciplina minții asupra materiei. Iar Creștinismul este însăși Viața, unirea cu Dumnezeu. Religio provine din latinescul “relegare” adică relegare cu Dumnezeu.

Iată și un citat din Steinhardt, „A treia soluție” din testamentul său politic pe care ți-l recomand să-l citești:

[...] Cuvinte mai extraordinare nu cred să se fi pronunțat ori scris vreodată în lume. Și mă întreb - nu pretind că e așa cum spun eu, nu, câtuși de puțin, mă întreb doar, nu pot să nu mă întreb - dacă nu cumva universul acesta cu toate roiurile de galaxii cuprinzând fiecare mii de ori milioane de galaxii fiecare cu miliarede de sori și cel puțin câteva miliarde de planete în jurul acestor sori, dacă nu cumva toate spațiile, distanțele și sfere acestea măsurate în ani-lumină, parseci și comete, sateliți, pulsari, quasari, găuri negre, pulberi cosmice, meteori, mai știu eu ce, toate erele, toți eonii, toate timpurile și toate continuumurile spațio-temporale, și toate fizicile newtonniene sau relativiste au luat ființă și există ca să poată fi exprimate acestea cuvinte ale lui [Vladimir] Bukovski. [...]

E actual și azi Steinhardt, și plin de umor.