Sisteme de gândire aflate în dificultate
Sisteme de gândire aflate în dificultate
Dacă în trecut răspunsurile la marile întrebări ale vieții erau date de religie și filozofii, odată cu dezvoltarea științei a apărut un nou elefant în cameră. Un elefant atât de mare încât tinde să umple toată camera și să evacueze pe ceilalți din ea. Toate ideologiile politice de pe pământ în prezent sunt afectate direct de această criză identitară, de la progresism la conservatorism, avem de-a face cu o reconfigurare a rolului omului în natură și univers. Cum ne afectează social aceste descoperiri ale științei? Acestea deconstruiesc o țesătură a sistemului de gândire/religie organizat, și contravin cu credințele noastre tradiționale.
Există mai multe întrebări esențiale la care fiecare sistem de gândire pretinde că răspunde. Cum a apărut universul și omul? Încotro ne îndreptăm, care e viitorul nostru? Avem vreo contribuție la acesta? Există liber arbitru? Cine suntem? Care e menirea noastră? Știm să punem întrebarea corectă în legătură cu existența noastră? Fiecare confesiune dă răspunsuri diferite.
Să luăm, de pildă, doar întrebarea “cum a apărut universul nostru?”. Budismul, în general, nu se concentrează pe explicarea originii universului. În schimb, accentul este pus pe înțelegerea suferinței și eliberarea din ciclul reîncarnărilor (samsara) prin obținerea iluminării (nirvana). Hinduismul afirmă că sunt cicluri infinite de creație și distrugere a universului guvernat de Brahma (creatorul), Vishnu (păstrătorul) și Shiva (distrugătorul). Există mai multe mituri de creație în hinduism. Religiile abrahamice, creștinismul, iudaismul și islamul susțin că Dumnezeu a creat universul în 6 zile, iar în cea de-a 7-a zi s-a odihnit. Extras din cartea “Universul nostru matematic” de Max Tegmark:
Cu privire la întrebările esențiale, consider că pentru a ști cu adevărat ceva în mod absolut, acel ceva, trebuie să fie universal valabil, să se aplice tuturor oamenilor. Atâta timp cât există diferende și conflicte pe seama “adevărurilor” atunci din mulțimea aceasta va trebui să rămână doar unul în picioare, căci adevărul obiectiv e numai unul. Dar care? Sistemele de gândire sunt ca niște plăci tectonice cu activitate seismică. Ce se observă? Puse una lângă alta, nu au nici o legătură, fiecare își încalcă legile celeilalte, nu mai intru în detalii. Nu avem un numitor comun încă. Dacă le punem împreună, sau le asamblăm într-un fel anume, nu iese ceva coerent. Să nu mai menționez că există numeroase alte confesiuni (Sikhism, Taoism, Jainism, Confucianism, Șintoism, Zoroastrianism, Rastafarianism etc) care au și ele un cuvânt de spus în dezbaterea aceasta.
Știința este tot mai aproape de găsirea de adevăruri universal valabile. În general, știința verifică prin testare. Adevărul e cel ce rezistă la testul realității. Prin auto-îmbunătățire se aproprie cel mai mult de aflarea uneia dintre întrebările fundamentale - cum a apărut universul?. Georges Henri Lemaître este cel care a propus modelul Big Bang. Modelul Big Bang nu a fost verificat în sensul unei "verificări directe" așa cum se verifică o teorie prin experimente în laborator. În schimb, modelul Big Bang este susținut de o vastă cantitate de dovezi observaționale, experimentale și teoretice care îl fac extrem de credibil în comunitatea științifică.
Cele mai importante dovezi care susțin modelul Big Bang:
Radiația cosmică de fond.
Expansiunea Universului.
Abundența elementelor ușoare (cum ar fi hidrogenul și heliul).
Conform teoriei Big Bangului, întreg universul - materie și energie - a explodat dintr-un singur punct foarte fierbinte numit singularitate. Universul în expansiune s-a răcit adiabatic iar o mare parte din energia inițială a fost transformată în materie. Totuși o cantitate de energie a rămas sub formă de fotoni. Aceasta este radiația cosmică de fond. Mai multe detalii despre Big Bang si radiația cosmică de fond poți găsi în cartea lui Max Tegmark - “Universul nostru matematic” dar și în alte articole de pe internet. Imagine cu radiația cosmică de fond:
Iată și o serie de întrebări pe care știința nu le poate desluși încă:
Este universul finit sau infinit? Dacă e finit, ce e la marginea lui, și ce formă are? Dacă e infinit, cum se poate ca ceva infinit să se fi dezvoltat într-un timp finit - 13.8 mld. ani? E greu de răspuns la aceste întrebări pentru că în momentul de față nici un om nu-și poate imagina cât de mare e universul observabil, 2 trilioane de galaxii. Calea Lactee are între 200-400 miliarde stele și dimensiunea de 200000 ani lumină. Este considerată o galaxie medie. Cu atât mai mult, universul dincolo de cel observabil e mai greu de conceput. Știm că spațiul se extinde mai repede ca viteza luminii.
În ce loc a universului a fost singularitatea care a declanșat Big Bangul?
Are universul un centru?
Ce a fost înainte de Big Bang?
Are universul un sfârșit?
Spre ce se extinde universul?
Așadar, nici știința nu are toate răspunsurile, dar măcar încearcă să afle noi viziuni prin auto-testare și reconfigurare. Știința aduce o provocare profundă în modul în care ne definim identitatea, valorile și locul nostru în cosmos.