Viața în internet cafe-uri – Testimonial '97–'07
Primele amintiri
Mi-am petrecut o mare parte a copilăriei și a adolescenței în sălile de calculatoare alături de prieteni. Socializarea prin intermediul jocurilor în cadrul aceleiași încăperi reprezenta cea mai mare formă de divertisment la care avea acces un copil în acea perioadă și într-un oraș de provincie. Una din primele forme de tehnologie a ajuns a fi pentru noi(cei de atunci) un mod de viață și a avut un rol esențial în formarea noastră. Înainte ca internetul să aibă largă răspândire se organizau LAN-uri (Local Area Network), practic rețele de calculatoare, în care puteam să joc alături de prietenii mei o multitudine de jocuri. Îmi aduc aminte de Quake, Diablo, Warcraft, Counter Strike, Need for Speed, FIFA etc. Cum m-a marcat acea perioadă? Una din efecte este acela că mi-a înlesnit apropierea de colegi de școală și astfel am devenit buni prieteni. Țin minte că după ce terminam orele mergeam cu toții la sala de calculatoare și cu banii salvați de la pachet stăteam până pe la 3-4 (pe atunci orele se terminau la 12), alteori până pe la 6 de se întrebau părinții pe unde suntem, cât pe ce să ne dea dispăruți. Pentru că, trebuie să vă amintiți, în acea perioadă nu existau nici telefoane mobile. Dar nu erau doar colegii de școală cei cu care ne petreceam timpul. În timp am cunoscut oameni noi, veneau din toate cercurile , atât cei cu bani cât și cei mai amărâți care cereau să se joace o „viață” sau un „kill” la CounterStrike etc. Această joacă reușea să atragă tineri din toate păturile sociale. Însă această diversitate aducea și provocări, existau și furturi, una din primele amintiri de ale mele legate de această activitate - mersul la sală - se leagă de faptul că o dată intrat în această încăpere, ca un nefăcut m-am trezit fără bani. Pentru că exista internetul prin cablu doar în aceste locuri, se organizau turnee, inter-săli, și câștigătorii luau câte un full night sau ceva bani simbolici. Totuși, cel mai mult câștigau faimă. O dată, am petrecut un full night mințindu-ne părinții că dormim la prieteni.
Cum s-a desfășurat
Pe măsură ce jucam, atmosfera se încingea apăreau anumite certuri, competiția, înjurăturile, dar contraintuitiv acestea mai mult ne-au apropiat. Era camaraderie, dar era și zgomot. O zi obișnuită de sală se desfășura pe marginea vulgarității, existau multe înjurături gratuite, virtuale dar și față în față, amenințări false sau pe bune și nenumărate feluri de pozne și întâmplări. Erau multe glume. Trebuia să înveți să nu le iei în serios. În ciuda atmosferei aparent tensionate, totul se termina cu bine. Aceste lucruri ne-au învățat să fim mai dezinhibați și mai pe bune. Eram o „gașcă”, eram un „clan”. Din câte îmi amintesc, printre primele nume de clanuri pe care le-am avut a fost NBK - Natural Born Killers, era un fel de blazon al nostru. Dar bineînțeles, existau și alte clanuri. Partea pozitivă, a fost adrenalina, toate jocurile cereau agilitate și alertă, acel dopamine-hit luat per kill, și experiența în sine de joacă. Unii îl pot considera timp risipit, dar eu cred că a ajutat la consolidarea relațiilor.
Încercând acasă experiența
Pentru cei care încercau să continue experiența acasă, provocările erau diferite. Înainte ca internetul să ajungă în casa fiecărui om prin cablu, a fost mai întâi în sălile de calculatoare. Cei de acasă aveau doar dial-up. Am încercat să joc Warcraft cu prietenii prin telefonul din casă, viteza era foarte mică și prețul foarte mare. M-am trezit cu o factura de 5 milioane lei vechi, ceea ce reprezenta o sumă consistentă la acea vreme. Și cu o ceartă din partea părinților zdravănă.
Mai târziu
Pe lângă jocuri, sălile erau și locuri de descoperire a comunicării virtuale, prin platforme precum mIRC, mai mult pentru fete, un fel de dating online. Celebrul „asl pls” îți spune ceva? Age, Sex, Location. Erau doar câteva locații în Vaslui, prin anii 2000 vreo 5-6, așadar un possibile răspuns la această întrebare(asl pls?) ar fi putut fi „Veronica: 16 f cdc” (CDC - casa de cultură). Și atunci te-ai fi îmbujorat maxim știind că e în sală cu tine. De multe ori se dovedea a fi doar o farsă. Mai târziu, prin anii 2005-2007 a existat bula „.com”, perioada forumurilor, a blogurilor, și a Yahoo etc. Lăsând la o parte jocurile, la sală mai puteai merge pentru a cunoaște diferite știri sau a cunoaște alți oameni din alte orașe. Eu am activat multă vreme pe forumul dubablogurilegri.ro - forumul lui Andrei Gheorghe care a ajuns să se închidă în urma morții sale în 2018. Dar începuturile sale au fost prin anii 2000. Era printre cele mai populare alături de Softpedia. Acolo se purtau și discuții mai intelectuale, de exemplu:
- politică
- filme
- cărți
- istorie
- sport
- muzică etc.